Toxoplasmoza în perioada sarcinii

Toxoplasmoza este o infecție provocată de parazitul Toxoplasma gondii. Femeile care nu sunt însărcinate nu prezintă de obicei multe simptome. Mulți nu vor ști niciodată că au avut această boală. Unele persoane pot experimenta simptome ușoare asemănătoare gripei.

Pentru persoanele cu un sistem imunitar sănătos, toxoplasmoza reprezintă, în general, doar o problemă minoră de sănătate. Totuși, în timpul sarcinii, boala poate fi riscantă, putând afecta fătul.

Parazitul responsabil de această afecțiune poate fi regăsit în carne, fecalele de pisică, solul contaminat și laptele de capră nepasteurizat. Acesta poate infecta majoritatea speciilor de păsări și animale cu sânge cald, inclusiv oamenii. Doar pisicile pot elimina parazitul prin fecalele lor timp de două săptămâni, după ce au consumat păsări, șoareci sau carne crudă, contaminată.

Toxoplasmoza nu se poate transmite de la pisică la om prin simpla atingere sau prin faptul că ai o pisică drept animal de companie. Infecția se transmite prin contactul cu fecalele acestora.

Frecvența toxoplasmozei

Se estimează că între o treime și jumătate din populație va contracta această infecție la un moment dat. Vestea bună este că, odată ce scapi de ea, devii imun pe viață.

Majoritatea femeilor însărcinate nu vor ști niciodată că au fost infectate decât dacă fac teste din cauza unor complicații ale sarcinii. Infecția, în sine, de multe ori nu prezintă simptome.

Riscurile toxoplasmozei

Toxoplasmoza prezintă risc doar pentru făt dacă mama contractează infecția în timpul sarcinii sau cu câteva săptămâni înainte de a rămâne însărcinată.

Dacă infecția se transmite la un făt, aceasta este denumită Toxoplasmoza congenitală. Gravitatea leziunilor depinde de momentul în care s-a contractat infecția în sarcină.

Transmisia infecției la făt nu este întotdeauna garantată. În general, aceasta se întâmplă în doar 40% din cazuri. Dacă totuși se transmite, poate cauza moartea fătului sau leziuni la nivelul creierului sau al altor organe, în special la ochi.

Majoritatea bebelușilor cu toxoplasmoză congenitală nu prezintă leziuni vizibile la naștere, dar le pot dezvolta mai târziu în copilărie sau la maturitate. Unii pot avea simptome mai grave, precum orbirea sau leziuni cerebrale.

Contractarea toxoplasmozei

Infecția cu toxoplasmoză apare prin ingestia de alimente sau apă contaminate precum:

• carne crudă sau insuficient gătită
• fructe sau legume nespălate
• fecale de pisică sau sol contaminat cu acestea
• lapte de capră nepasteurizat și produse lactate derivate

Infecția mai poate fi transmisă:

• prin placentă la fătul nenăscut
• prin contactul materiei infectate cu fluide ale corpului, cum ar fi plăgi sau ochi
• prin transplant de organe sau transfuzii de sânge de la persoane infectate
• prin inhalarea ouălor parazitului (posibil, dar foarte rar)

Transmiterea de la om la om nu este posibilă, cu excepția transmiterii de la mama însărcinată la făt.

Femeile însărcinate care își desfășoară activitatea la ferme au un risc mai mare de a fi expuse parazitului.

Transmiterea infecției de la mamă la făt poate dura câteva săptămâni, iar gradul de risc și severitatea variază în funcție de momentul în care mama a fost infectată.

Prevenirea toxoplasmozei în timpul sarcinii

• evitați consumul de carne crudă și mezeluri
• spălați-vă bine mâinile și ustensilele după manipularea cărnii crude
• spălați bine fructele și legumele pentru a elimina toate firele de pământ
• evitați laptele nepasteurizat și produsele derivate
• purtarea mănușilor în grădină și spălarea mâinilor ulterior
• curățați zilnic litiera pisicii folosind mănuși de cauciuc sau cereți altcuiva să o facă și spălați-o regulat cu apă fierbinte
• când manipulați litiera, spălați-vă pe mâini și mănușile
• evitați contactul cu pui de capră sau capre însărcinate

Teste de identificare a toxoplasmozei

Un test de sânge se poate efectua în orice etapă a sarcinii pentru a detecta infecția. Totuși, testul poate detecta infecția doar după 2-3 săptămâni, deoarece atât durează ca anticorpii să devină detectabili. Testul presupune prelevarea unei mici mostre de sânge de la mamă și nu prezintă riscuri pentru făt. Scopul este de a identifica anticorpii specifici toxoplasmozei și momentul contractării infecției.

Dacă testul arată existența unei infecții recente, există riscul ca bebelușul să fie infectat.

Tratamentul toxoplasmozei în timpul sarcinii

Prevenirea transmiterii infecției la bebeluș

Dacă rezultatul testului de sânge este pozitiv, poate fi prescris un antibiotic numit spiramicină, care reduce riscul de transmitere a infecției la făt. Din păcate, acest antibiotic doar reduce riscul și nu tratează parazitul. Dacă bebelușul a fost deja infectat, spiramicina nu va ajuta.

Dacă bebelușul a fost deja infectat

Se administrează un tratament combinat de Pirimetamină și Sulfadiazină. Aceste antibiotice sunt mai puternice și pot limita daunele cauzate de infecție la făt, dar nu le pot repara.

La 20 de săptămâni de sarcină, se poate efectua o analiză cu ultrasunete pentru a depista posibile probleme fizice ale fătului. Dacă apar defecte severe de dezvoltare, terminarea sarcinii poate fi o opțiune.

Toți bebelușii născuți de mame diagnosticate cu toxoplasmoza vor fi monitorizați atent și li se vor efectua teste de sânge în primul an de viață.

Efectele secundare ale tratamentului

Pirimetamina și Sulfadiazina pot provoca efecte secundare asupra producției de celule roșii la mamă și bebeluș. Acestea nu sunt prescrise în mod obișnuit femeilor însărcinate, decât în cazuri extreme, și sunt administrate împreună cu acidul folinic, pentru a minimaliza efectele secundare serioase.

Tratamentul după nașterea bebelușului

Mostre de sânge

Imediat după naștere, se prelevează mostre de sânge de la mamă și bebeluș pentru a compara nivelul de anticorpi și a detecta eventualele infecții.

Dacă testele de sânge confirmă prezența infecției, se prescriu antibiotice, chiar și în absența simptomelor. Tratamentul poate dura până la un an pentru a preveni sau limita leziunile oculare ce pot apărea ulterior.

Alte examinări

Dacă există riscul de toxoplasmoză congenitală, bebelușii sunt evaluați pentru a depista orice leziune neurologică sau oculară.