Somnul este influențat de o varietate de factori fizici, externi și psihosociali.
Somnul bebelușului poate fi perturbat semnificativ de diverse probleme medicale, precum dificultăți de respirație, infecții ale urechii, colici, reflux gastroesofagian, alergii, erupții dentare, alături de alte dificultăți.
Factorii externi care afectează somnul includ zgomotul, temperatura, iluminarea și așternuturile.
Factorii psihosociali se referă la interacțiunile cu părinții înainte de culcare, teama de somn, anxietatea separării de părinți, obiceiuri și așteptări nesănătoase.
Problemele culturale joacă, de asemenea, un rol important în modelarea tiparelor de somn și comportament. De exemplu, dacă bebelușul este obișnuit să doarmă alături de părinți, avem o situație dezbătută, influențată în special de norme și așteptări culturale.
Un copil sănătos se trezește de obicei de 2-3 ori pe noapte. Unii bebeluși se pot liniști și adormi singuri, în timp ce alții au nevoie de ajutorul părinților. Bebelușii care învață să adoarmă în pătuțul lor, fără sprijinul părinților, se trezesc mai rar noaptea și necesită mai puțină atenție din partea părinților. Experții recomandă, deci, părinților să încurajeze copiii să adoarmă în pătuț de la primele săptămâni de viață pentru a evita eventualele probleme de somn. Totodată, ar trebui să existe o distincție clară între activitățile de zi și atmosfera calmă de dinaintea somnului, favorizând întunericul și liniștea.
Somnul este strâns legat de creșterea copilului. Prematurii, de exemplu, dezvoltă ritmurile somn-veghe mai lent decât bebelușii născuți la termen. Expunerea bebelușului la ciclurile de întuneric și lumină influențează dezvoltarea acestor tipare. Bebelușii care nu sunt suficient expuși la lumină sau sunt menținuți într-o lumină constantă își vor dezvolta tiparele somn-veghe mai greu.