Inducerea Travaliului

Când travaliul este inițiat artificial, procedura este denumită inducerea nașterii. Este folosită când medicul consideră că nașterea iminentă este mai sigură decât continuarea sarcinii.

Inducerea nașterii este indicată în următoarele cazuri:

• sarcina a depășit 41 de săptămâni
• dacă nașterea nu a început natural la 24 de ore după ruperea membranelor, existând riscul de infecții pentru mamă sau copil
• prezența diabetului gestațional, care poate determina un făt mai mare decât normal, caz în care inducerea poate fi recomandată la 38 de săptămâni
• complicații ca preeclampsia sau afecțiuni renale ce pot amenința sănătatea copilului
• mama are vârsta de 40 de ani sau mai mult, ceea ce poate crește riscul de pierdere a sarcinii, astfel inducerea la 39-40 de săptămâni poate reduce acest risc

Metode pentru inducerea nașterii

Sunt disponibile mai multe metode pentru a induce nașterea, aplicate într-o anumită ordine, deoarece nu toate sunt eficiente imediat.

1. Detasarea Membranelor

   Detasarea Membranelor implică dilatarea cervixului cu ajutorul unui deget în săptămâna 40 și din nou la 41 pentru a iniția nașterea.

   Dacă membranele s-au rupt fără a începe travaliul, această metodă nu este recomandată datorită riscului de infecții.

   Implică separarea parțială a membranelor înconjurând fătul de cervix, stimulând producția de prostaglandină, care poate declanșa contracțiile. Dacă cervixul nu este suficient dilatat, se poate încerca masajul cervical.

   Metoda poate fi uneori neplăcută și poate provoca crampe sau sângerări ușoare.

2. Prostaglandina

   Prostaglandina, o substanță asemănătoare hormonilor, ajută la maturizarea cervixului și poate iniția contracțiile, fiind aplicată vaginal. Dacă este eficientă, contracțiile ar trebui să înceapă în 24 de ore.

   Există un risc mic de hiperstimulare uterină, care poate cauza contracții frecvente și puternice, stresând copilul.

3. Cateterul cu balon

   Cateterul cu balon dilată cervixul prin introducerea sa în uter și umplerea treptată cu soluție salină. Pe măsură ce se umflă, aplică presiune pe cervix, declanșând travaliul.

   Cateterul poate rămâne până la 12 ore, în acest timp mama fiind monitorizată. Este îndepărtat odată ce travaliul începe, membranele se sparg sau fătul prezintă semne de stres.

4. Ruperea artificială a membranelor

   În această tehnică, se creează o mică deschizătură în sacul amniotic cu ajutorul unei tije sau mănuși medicale speciale.

   Poate fi foarte inconfortabilă și nu garantează începerea travaliului. După ruperea membranelor, riscul de infecție pentru mamă și copil crește.

   Deși este rar utilizată ca primă opțiune, poate accelera travaliul deja început.

5. Oxitocina sintetică

   Oxitocina sintetică este administrată intravenos pentru a declanșa contracții asemănătoare celor naturale.

   Tratamentul începe cu o doză mică, crescută treptat pentru a preveni hiperstimularea uterină.

   Contracțiile cauzate de oxitocina sintetică sunt mai intense decât cele naturale, astfel se recomandă analgezice pentru gestionarea durerii.

   Dacă apare hiperstimulare, perfuzia este redusă sau oprită și contracțiile sunt gestionate cu medicamente specifice.