Împăratul cel Mic

Sunt micuțul bebe drăgălaș,
Și mă odihnesc în patul meu frumos,
Acesta-i regatul meu fermecat,
Unde sunt un împărat adevărat.

Eu, micul domnitor visător,
De părinții mei sunt lăudat;
Cuminte mă odihnesc în pătuț,
Dar oare unde să plec, să mă duc?

Nu am unde, căci e tare greu
Să te plimbi mereu și mereu;
Împărații stau pe tron cu măreție,
Și spun: „Eu vă poruncesc cu mândrie!”.

„Vreau lăptic să mai sorb o clipă,
Să cresc puțin, să fiu mai mare puțintel;
Căci împărații mari cresc cu răbdare
Și pe cei răi îi pedepsesc cu dreptate.”