Cu ochii legați și sufletul deschis, căutam prietenia unui suflet tânăr... Și brusc, gândul meu, care căuta somn și visuri copilărești, precum și brațul unui bunic, a întâlnit un alt gând solid și angelic: chipul tău. Masiv, ca un chip de lemn. Ești doar un pătuț, dar însemni atât de mult.
Pentru mine, ai fost un refugiu, o oază de liniște și iubire, un vis și un adăpost... Mi-e greu să te las să pleci. Dar trebuie. De ce nu putem rămâne copii pentru totdeauna? Îți mulțumesc, Marvis! Copilăria mea se va încheia fericit, datorită ție...
Blog
Furnir de Lemn
sâmbătă, 17 mai 2014
Lasă comentariul tău