Decesul fetal

Moartea fetală se referă la decesul unui copil nenăscut în uter. Acest termen este aplicabil din a 20-a săptămână de sarcină. Dacă pierderea sarcinii survine mai devreme, este considerată un avort spontan.

Cauze

Moartea fetală afectează aproximativ 6 din 1000 de sarcini, iar în 25% dintre cazuri, cauza rămâne necunoscută.

Printre cele mai frecvente cauze diagnosticate ale morții fetale se numără:

• disfuncții placentare ce conduc la restricția de creștere intrauterină
• anomalii genetice
• defecte congenitale
• complicații ale cordonului ombilical
• ruptura uterină

Factori de risc

• Starea generală de sănătate este crucială pentru o sarcină dusă la termen. Hipertensiunea, diabetul, lupusul, bolile renale, tulburările tiroidiene, consumul de alcool și obezitatea sunt asociate cu riscul de moarte fetală.
• Etnia influențează riscul datorită factorilor genetici. De exemplu, femeile afro-americane prezintă un risc dublu comparativ cu cele caucaziene.
• Vârsta înaintată a mamei crește riscul, dar nu mai este la fel de problematică precum în trecut.
• Sarcinile multiple
• Violența domestică
• Sănătatea anterioară: Femeile care au experimentat deja o moarte fetală au un risc de 2-10 ori mai mare de a se confrunta cu o altă pierdere similară.

Consecințe

Cel mai comun indiciu al morții fetale este lipsa mișcărilor fetale percepute de către mamă. După diagnosticarea morții fetale, mamei i se oferă două opțiuni:

• inducerea travaliului cu ajutorul medicamentelor
• să aștepte expulzarea naturală a copilului decedat în 1-2 săptămâni

Femeile care trec prin această experiență vor simți un tumult emoțional. Este esențial să primească sprijin emoțional din partea familiei, prietenilor și medicului. Dacă emoțiile devin copleșitoare, poate fi necesară consultarea unui specialist. A accepta pierderea sarcinii nu este un moment singular, ci un proces de lungă durată.