Calmă...

Nerăbdătoare, aștept o nouă dimineață. Noaptea trecută, somnul m-a ocolit, deși am sperat că ziua de azi va aduce schimbarea, că gândurile pot îndepărta suferința. La un moment dat, mi-am simțit ochii grei, timpul presându-se peste umerii mei, și printre clipiri, așa cum tremurul mă cuprinde, am simțit un plâns ascuns de umbre și frământări. Totuși, sufletul meu, epuizat de atâta poveri, a găsit ușurarea închidând pleoapele și, ca printr-un miracol, am văzut patul fetiței mele, regăsindu-mi astfel liniștea acolo…