Aspirația cu meconiu

Orice viitoare mamă își dorește o naștere ușoară, fără complicații, și un bebeluș sănătos. Totuși, unii nou-născuți se confruntă cu aspirația cu meconiu.

Cunoscută și sub denumirea de sindromul aspirației cu meconiu, această afecțiune apare atunci când bebelușul inhalează un amestec de meconiu și lichid amniotic. Meconiul este prima materie fecală a bebelușului, care plutește în sacul amniotic, fiind lipicios, dens și de un verde închis.

Meconiul inhalat poate bloca parțial sau complet căile respiratorii ale nou-născutului. Deși bebelușul poate inspira, meconiul încetinește fluxul de aer atunci când acesta expiră, provocând iritație și dificultăți de respirație.

Sindromul aspirației cu meconiu poate afecta respirația în diverse moduri:

• iritația țesutului pulmonar
• obstrucția căilor respiratorii
• infecție
• inactivarea surfactantului (surfactantul este o substanță naturală ce ajută plămânii să se extindă)

Severitatea sindromului depinde de cantitatea de meconiu inhalată.

Deși între 6-25% dintre nou-născuți au lichidul amniotic pătat cu meconiu, doar 11% dintre aceștia dezvoltă sindromul aspirației cu meconiu.

Cauze

Înainte de naștere, fluidul amniotic ajunge doar până în trahee (partea superioară a căilor respiratorii). Meconiul poate fi inhalat dacă bebelușul încearcă să inspire în uter sau în timpul primelor respirații după naștere.

Sindromul aspirației cu meconiu poate fi asociat cu stresul fetal, care poate apărea din cauza unor probleme din uter, cum ar fi infecții sau complicații la naștere. Un bebeluș stresat poate experimenta hipoxie, ceea ce poate accelera activitatea intestinală și provoca eliminarea meconiului în lichidul amniotic.

Alți factori de risc includ:

• naștere dificilă
• postmaturitatea
• mama fumătoare înrăită
• mama cu diabet, hipertensiune sau boli cardiovasculare
• complicații ale cordonului ombilical
• creștere intrauterină insuficientă

Aspiratia cu meconiu este mai rară la nou-născuții prematuri.

Simptomele aspirației cu meconiu

• prezența meconiului în lichidul amniotic
• culoarea anormală a pielii (albastră sau verde)
• dificultăți de respirație
• ritm cardiac scăzut înainte de naștere
• scor Apgar scăzut
• probleme de mobilitate
• postmaturitatea

Diagnosticarea aspirației cu meconiu

Odată bănuită aspirația cu meconiu, tratamentul începe imediat după naștere. În cazul problemelor de respirație, medicul va introduce un laringoscop în trahee pentru a îndepărta meconiul și va verifica plămânii pentru sunete care indică sindromul.

Tratamentul aspirației cu meconiu

Tratamentul include:

• Terapie cu oxigen
• Administrare de antibiotice pentru infecții
• Utilizarea surfactantului
• Inhalarea oxidului nitric
• Teste de sânge frecvente pentru verificarea oxigenului

Complicații

Bebelușii cu forme severe prezintă risc de afecțiuni pulmonare cronice, probleme de creștere și pierderea auzului. Vor fi verificați pentru probleme auditive și neurologice.

Cazurile severe pot fi fatale.

Prevenire

Se poate utiliza amnioinfuzia pentru a curăța meconiul din sacul amniotic, reducând riscul de inhalare.