Mi s-a făcut dor.
Resimt dorul acela din copilărie, sau mai bine zis, dorul de a nu mai simți povara "greutății" lumii. Tânjesc după zilele când mama îmi rezolva problemele sau când mă ascundeam sub plapumă și acestea dispăreau ca prin minune. Îmi lipsesc momentele de inocență în care vedeam doar bunătatea și frumusețea din oameni. Cât de mult dor purtat în inimile noastre pentru clipele care ne-au făcut viața să fie minunată.