Abruptia placentala, cunoscuta si sub numele de Abruptio Placentae, este desprinderea prematura a placentei de peretele uterului. Femeile afectate de aceasta conditie manifesta adesea sangerari, contractii uterine si suferinta fetala. Este o cauza majora a hemoragiilor din trimestrul al treilea de sarcina si poate duce la complicatii severe pentru mama si fat. Daca apar sangerari in a doua parte a sarcinii, este esential sa se evalueze posibilitatea unei abruptii placentale.
Clasificarea abruptiei placentale
Aceasta afectiune este clasificata in functie de gradul si pozitia desprinderii (partial sau complet, marginal sau central).
- Clasa 0 – Asimptomatica
- Clasa 1 – Usoara (aproximativ 48% din cazuri)
- Clasa 2 – Moderata (aproximativ 27% din cazuri)
- Clasa 3 – Severa (aproximativ 24% din cazuri)
Clasa 0
Aceasta este diagnosticata retrospectiv prin identificarea unui cheag de sange sau a unei depresiuni pe placenta expulzata.
Clasa 1
Caracteristici:
- absenta sau sangerare vaginala minima
- usoara sensibilitate uterina
- tensiune arteriala si ritm cardiac normal
- fara semne de coagulopatie
- fara semne de suferinta fetala
Clasa 2
- sangerare vaginala moderata sau lipsa
- sensibilitate uterina moderata pana la severa, contractii posibile
- Tahicardia materna cu fluctuatii ale tensiunii si ritmului cardiac
- suferinta fetala
- prezente hipofibrinogenemie
Clasa 3
- sangerare vaginala severa sau absenta
- contractii dureroase in uter
- socul matern
- prezenta hipofibrinogenemiei
- prezenta coagulopatiei
- moartea fetala
Manifestare
Placenta sustine viata fatului in timpul sarcinii. Cand aceasta se desprinde prematur, livrarea de oxigen si nutrienti catre fat este compromisa.
Diagnostic
Un diagnostic definitiv al abruptiei placentale se poate stabili dupa expulzarea placentei. Cu toate acestea, identificarea sa anticipata este posibila prin:
- ultrasunete
- evaluarea simptomelor
- teste de sange
- monitorizarea fatului
Tratament
Tratamentul variaza in functie de gradul de severitate al separatiei si de varsta gestationala a fatului. Desprinderile pot fi partial sau complete/totale, iar abordarea terapeutica difera in functie de aceste aspecte.
Separarea partiala
Repausul la pat si monitorizarea constanta sunt esentiale. In unele cazuri, pot fi necesare transfuzii de sange si interventie medicala urgenta.
Separarea completa/totala
In aceste situatii, nasterea este de obicei cea mai sigura optiune. Daca fatul este stabil, nasterea vaginala este posibila. In cazul suferintei fetale sau a hemoragiilor severe la mama, este necesara o cezariana.
Orice tip de abruptie placentala poate duce la nastere prematura si complicatiile aferente. In cazurile severe, poate rezulta in decesul fatului.
Complicatii
Hemoragia la nivelul endometrului apare la separarea placentei. Uneori poate fi insotita de sangerare vaginala, dar exista riscul unei hemoragii ascunse, cand sangele se acumuleaza in spatele placentei.
Formarea unui hematom intensifica desprinderea placentei de peretele uterin, ceea ce afecteaza circulatia sangelui catre fat.
Hemoragia retroplacentala poate penetra peretele uterin si extinde in cavitatea peritoneala, provocand apoplexie uteroplacentala. Zona slabita din miometru poate suferi rupturi in cazul cresterii presiunii intrauterine in timpul contractiilor.
Rupturile in miometru sunt urgente medicale cu risc de fatalitate.
Simptome
Simptomele includ:
- sangerari vaginale (80% din cazuri)
- sensibilitate uterina
- contractii frecvente
- dureri abdominale
- anomalie in ritmul cardiac fetal
Orice sangerare in ultimul trimestru trebuie raportata medicului! Exista riscul sa fie si Placenta Previa. Consultul unui specialist este esential pentru diagnostic corect.
Cauze
Cauzele precise ale abruptiei placentale nu sunt bine determinate, dar factorii de risc sunt:
- fumatul
- consumul de cocaina
- varsta mamei peste 35 de ani
- preeclampsia sau hipertensiunea
- sarcina multipla
- istoric de abruptie placentala
- anomalii uterine